Cautandu-ma am inteles de ce nu ma regaseam.Cautarile mele erau zadarnice deoarece stateam pitita intr-un colt de imaginatie ferita de restul constiintei si nu voiam sa ies de acolo.Ma ascundeam fiindca ma temeam de mine si fara sa-mi dau seama nu voiam sa ma iert .Ma condamnam ca m-am lasat purtata de sentimente,ma condamnam pentru caracterul meu,pentru ca mi-am permis sa ma atasez de el ,pentru suferinta de apoi si pentru cate altele!Pe mine m-am iertat pentru toate cele spuse si nespuse mai sus si mi-am propus sa ma iubesc asa cum sunt,sa savurez si sa trag invataturi din fiecare lucru bun sau rau ce mi se intampla.
Pe el l-am iertam pentru ca mi-a iesit in cale si mi-a tulburat linistea.De fapt l-am iertat iertandu-ma pe mine.Acum nu mai am nimic de facut decat sa astept sa-mi treaca orice urma de emotie .Imi voi imparti clipele asteptarii intre timpul petrecut la facultate,intre momentele de liniste la o ceasca de cafea sau la o vorba buna,printre pasii domoli ai unei plimbari,intre replicile rostite de vreun actor pe scena,in caldura si veselia unei petreceri in pijamale, printre acordurile unei melodii ,printre paginile unui roman sau in ragazul dintre doua vise.
Astazi linistea mi-a patruns in suflet si voi incerca sa o tin prizoniera acolo cat mai mult.Astazi privesc copacii infloriti,le simt mirosul si zambesc,cred ca incep sa ma vindec.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu