Duminica m-am eliberat sau cel putin asa imi place sa cred.Trista,goala pe dinauntru privesc frumusetea primaverii si nu am cu cine impartasi senzatiile de fericire si incantare pe care le trezeste in mine aceasta primavara,de fapt fiecare primavara,doar ca aceasta-i deosebita,mai trista si mai atragatoare.
Primavara asta eu emotionala a scapat de sub control si m-a purtat pe taramuri nebanuite,am alergat ca nebuna prin ploi de emotii incercand sa prind emotionala si am tot alergat pana nu demult cand, in lumea mea am surprins-o obosita de incercarile de a gasi reciprocitate in el.Era epuizata si dezorientata,suparata si razvratita,statea pe o piatra si privea apusul iubirii care nici nu se nascuse caci fusese ucisa la stadiul de pasiune.Statea si privea pierduta .Nu m-a observat cand m-am furisat si am prins-o de mana ,acum incerc sa o fac sa ma asculte dar e greu,de fiecare data cand ii vorbesc simtim o apasare in piept .Ii spun ca va trece iar ea imi zice trista ca ne doare,ma acuza ca nu am ajutat-o,ca am prigonit-o si am tinut-o prizoniera ani de zile,iar acum ne doare si e vina mea.
Acum e prea tarziu pentru regrete,acum traim amandoua in mine si vreau sa fiu diferita ,sa traiesc mai deplin si sa ascult de emotionala mai des,sa o las sa iasa la plimbare pe cararile constiintei de cate ori isi doreste.
Sper sa gasesc linistea de care am atata nevoie...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu