Arta de a fugi

A fugi...eu fug,el fuge,ea fuge...dar unde si de ce, sau cine?

   Fug de ploaie cand aceasta binecuvanteaza pamantul cu stropi mari si caut soarele.Iar cand acesta apare fug si de el in umbra racoroasa a casei,dar si aici sunt nemultumita fiindca ,paradoxal imi doresc soare.
    Fug de oameni si ma inchid in casa...si dupa jumatate de zi petrecuta sterp sunt insetata de comunicare.
    Fug de indatoriri ,de emotii si-mi gasesc scuze cu o maiestrie de care ma mir si eu ,ma privesc si privirea-mi aluneca inauntru.Si cred ca-s sincera  cu mine,dar ce iluzie-sunt o minciunoasa ,o prefacuta ,caci stiu prea bine unde sa privesc si fug de anumite zone.
Uniii(si eu candva)sunt atat de priceputi in arta de a fugi incat nici nu constientizeaza ca o practica,si se incapataneaza si se razvratesc  cand ii faci sa-si constientizeze fuga..
Da ! ...toti fugim la un moment dat... de ceva ,de cineva,de moralitate,de responsabilitati,de divinitate,de noi insine. Traim intr-o goana nebuna menita sa ne instraineze de noi insine,de ajungem goi pe dinauntru ,capabili sa vedem doar copertile.Si ne-am obisnuit atat de mult cu fuga asta incat doare atunci cand te opresti si privesti.Dar sa privesti sincer si patrunzator fara a cauta scuze,motive pentru existenta monstruletului din adancuri.O si doare... cum doare!..caci nu e usor sa accepti asa ceva,si te zbati si te impotrivesti,dar degeaba!
     Ca, doar, asta facem de multe ori:mintim si ne mintim,ne ascundem ,suntem egoisti,manipulam,iubim  dar nu pentru celalt ci pentru noi insine.Exista in fiecare o sete primordiala de a fi iubit...si atunci oferim dar neaparat asteptam sa ni se ofere.
     Ce e de facut?...O solutie ar fi sa incepi sa iubesti raul din tine si sa educi binele astfel incat acesta sa impinga  raul la periferia constiintei.Dar ...atentie!sa uiti de existenta raului se poate dovedi un rau si mai mare.
     De ce fugim?
Simplu...este mai usor,mai confortabil pentru psihic sa ne proiectam nelinistea,memultumirile,frustrarile pe altceva,altcineva sau sa ne prefacem ca le uitam ocupandu-ne timpul cu tot soiul de activitati.
     Cine fuge?
Toti,mai devreme sau mai tarziu,dintr-un motiv sau altul.Fuga este intiparita in codul genetic al fiintelor constiente si ganditoare.
     Cat fugim?
Pana cand constientizam cauza reala a nelinistii...daca o constientizam si ne oprim pentru a unge rotitele constiintei.Unii fug toata viata,ajung la epuizare si tot nu au curajul sa se opreasca.
    Intreba-te daca fugi!.. Cel mai probabil...da.E timpul sa te opresti!
     Dar eu fug?
O ,da!Ca tot omul...si de nu fugeam nu mai povesteam...dar am grija sa ma mai opresc si sa rezolv cate o cauza generatoare de fuga.
     Cum fug?
Fug ca o strengarita printre filele unei carti,de la o conferinta la alta,de la un curs la un laborator,de la o prietena la alta,din vis in realitate.
      Care este dorinta mea  cea mai mare?
Sa fug de un caine,de ploaie,de vant,de vremea rea ca sa nu racesc dar in interior sa gasesc mereu primavara,si sa adie  suflul contemplarii.