Povara ploii

Curg din cer picaturile creatiei,
Inunda pamantul si-l scalda in ceata.
Din nou stropii grei se sparg de asfalt
Si muzica lor iar bate la geam
Umeda sticla desparte,perdea efemera
Lumea uscata de apele din atmosfera.
Si curge navalnic si cara noroi
Apa cereasca ce cade pe noi.
Iar se intinde pe strazi in labirintul urban
Cand spala noian de praf si mizerii,dar in van.
Caci nimeni nu-ncearca sa vada macar
In ploaia ce zboara al intrebarilor dar.
Menit sa-ncolteasca in adancuri idei
Poate,ganduri rebele in  minti de atei
Dar,si-amintiri,sacre franturi din timpul frivol

Care a binevoit a se opri la fiecare interior.